Am venit cu daruri...Copacul în toamnăCopacul, fără un cuvânt,cu ramurile duse-n vântveghea în zori ferestra meadar nicio frunză nu avea!Şi în tristeţea lui solemnăvedeam statura-aceea demnăa celui ce, de vânt bătut,s-a dăruit fără-un cuvânt!Şi drept, aşa cum eu îl ştiu,în faţa timpului pustiuce-n toamnă totul i-a luat,îl simt puternic, brav bărbat!Nu plânge doar se leagănăşi dorul şi-l tăragănă,chemând la el, podoaba-i rarăsă-l împresoare-n primăvară.Şi-n ochiul de fereastră-albastră,oglinda de la casa noastră,deşi e gol, neputinciosse vede verde, Făt-Frumos.
Frumos, te pup pe suflet.
Am venit cu daruri...
RăspundețiȘtergereCopacul în toamnă
Copacul, fără un cuvânt,
cu ramurile duse-n vânt
veghea în zori ferestra mea
dar nicio frunză nu avea!
Şi în tristeţea lui solemnă
vedeam statura-aceea demnă
a celui ce, de vânt bătut,
s-a dăruit fără-un cuvânt!
Şi drept, aşa cum eu îl ştiu,
în faţa timpului pustiu
ce-n toamnă totul i-a luat,
îl simt puternic, brav bărbat!
Nu plânge doar se leagănă
şi dorul şi-l tăragănă,
chemând la el, podoaba-i rară
să-l împresoare-n primăvară.
Şi-n ochiul de fereastră-albastră,
oglinda de la casa noastră,
deşi e gol, neputincios
se vede verde, Făt-Frumos.
Frumos, te pup pe suflet.
RăspundețiȘtergere