Descântec de ceas rău -folclor din Brăeşti

S-a sculat "X" într-o luni de dimineaţă, şi-a plecat la drum, pe vale şi s-a întâlnit cu ceasul rău în cale, era un rumân mare, aşa era de flăcău, cu capul, cât un hârdău, cu faţa ca aria, cu gura ca baniţa , cu mersul ca gândacul, cu dinţii ca grebla, cu limba ca meliţa, cu ochii cât cepele, cu sprâncenele ca secerile; Ceasul rău alerga cu gura să-l cosească, cu limba să-l meliţe, cu ochii să-l înţepe, cu sprâncenele să-l secere; Nici cu ochii nu la înţepat, nici cu sprâncenele nu la secerat, nici cu gura nu la muşcat, nici cu limba nu la meliţat, ca Maica Domnului, a rămas de curat, vindecat, de ceasul rău depărtat.