Despre comuna Brăeşti

OZN-uri la Brăeşti


În martie 1998, două surori, din satul Pinu, Barbu Ecaterina  şi Sora Ioana se grăbeau  să prindă autobuzul  de Brăeşti ce se punea în mişcare la ora 4,30 dimineaţa. Graba însă le-a fost estompată la jumătatea drumului de o întâmplare mai puţin obişnuită : la întrarea în satul Brăeşti dinspre Ruginoasa deasupra gârlei la o distanţă de aprox. 50-60 m. o lumină nelumească cerceta cu mişcări lente, locul.
Cuprinse de spaimă, nu le venea să-şi creadă ochilor, hotărâră chiar să facă cale întoarsă, când lumina galben-roşietică s-a pus brusc pe fugă cu o viteză uluitoare, în câteva secunde dispărând în neant.
După relatarea celor două surori, se pare că a fost vorba de enigmaticile obiecte zburătoare neindentificate. Mulţi nu au dat crezare, dar au fost şi alţi martori care au văzut noaptea, asemenea fenomene, la date şi în locuri diferite deasupra comunei. Dealtfel şi presa buzoiană a dezvăluit întâmplări cu OZN-uri în zonă.
Ce interes prezintă meleagurile acestea pentru presupuşii extratereştrii e greu de precizat, cert  este că asemenea vizite au avut loc.

Petre Carp, la Goideşti

De Petre Carp, fiul moşierului român Anton Carp propietar a sute de hectare de pădure în zona Goideşti, a auzit multă lume, dar foarte puţini sunt aceia care ştiu că acesta a fost ministru de externe în vremea regelui Carol I, înainte de intrarea României în primul război mondial, şi că obişnuia adesea să-şi petreacă sfârşitul de săptămână la Goideşti, luând parte duminica la sfânta şi dumnezeiasca liturghie,împreună cu familia şi suita. Ministrul era îmbrăcat orăşeneşte, iar doamnele şi copiii, putau frumoasele costume populare româneşti, create în zonă. Sora vitregă a demnitarului, a devenit până la urmă posesoarea întregii moşii, din care a vândut ulterior , o parte din ea locuitorilor din Goideşti. Maria, (aşa o chema pe burghezoaică) s-a măritat cu un polonez, ambasador în Turcia, de aceea pe unele documente de vânzare-cumpărare care se mai păstrează pe ici,pe colo, se găseşte semnată Maria Lucasievicz.


Vulturul dispărut

Masivul "Culmea Pietrii" situat deasupra locului numit "la oale" din satul Ruginoasa îşi înalţă fruntea cu semeţie din adâncurile timpului, spre cer, una din stânci "botezată" fiind ""Piatra Zăganului". Naşul a fost foarte inspirat deoarece aici îşi avea sălaşul o familie de vulturi (adulţii atingeau dimensiunea unui curcan). Este vorba de o specie de vulturi, azi dispărută din acest areal.
Prin anii '64 un pui al acestei păsări uriaşe a fost găsit de un flăcău din satul Pinu, Gheorghiţă Neacşu, căzut din cuib. Profitând de faptul că părinţii erau plecaţi la vânătoare, acesta a luat puiuţul şi l-a dus acasă, unde la hrănit şi îmblânzit, curând tânărul vuturaş se fudulea cu figura-i impunătoare printre orătăniile din ogradă şi îşi urma stăpânul ca un căţeluş credincios. Pasărea devenise vedeta satului, numai că spre toamnă se cam obrăzniciseră şi de teamă că îşi va lua zborul a fost vândut unui "sârb" din Cândeşti, venit aici la târgul anual de "Stămăriamică", pentru suma de 300 de lei. Ce s-a întâmplat mai departe, nimeni nu mai ştie, dar de atunci nici că s-a mai văzut aripă de vultur deasupra pădurilor din comuna Brăeşti.

Geanta din pod

Era o zi fierbinte de vară, când la 1 august 1944 un moldovean ce răspundea la numele de Nicolae Matei, a bătut în poarta lui Ionică Dascălul din "Croitori", un cartier al satului Brăeşti, cerând găzduire. Avea cu el o geantă mare de piele încuiată cu un lacăt.
După un timp, bărbatul îşi i-a rămas bun şi dus a fost, lăsând geanta aici. Fără să-i acorde o cât de mică atenţie gazda o aruncă în fundul podului, uitându-o acolo până la 1 noiembrie 1952, când ginerele moldoveanului, vine şi întreabă de obiectul cu pricina. Deschizând-o, nu mică ia fost mirarea când a constatat că înăuntru se găsea tot ce lăsase socrul cu opt ani în urmă. Evident, se naşte întrebarea . ce conţinea buclucaşa geantă? Ei, bine, nimic altceva decât monezi vechi (cum avea să se consemneze într-un proces- verbal, pe care personal l-am văzut) din aur şi argint. Concluzia ? Las cititorului plăcerea de a o trage singur.

Moş Martin, era de fapt o martinoaică

După cum se ştie, toamna anului 2004, i-a mâncat multe zile iernii, vremea bună prelungindu-se peste aşteptări. Gospodarii satelor au avut la dispoziţie timp berechet pentru punerea la punct a treburilor de sezon. Într-una din frumoasele dimineţi ale sfârşitului de noiembrie, Bîşceanu Nicolae - Culai, din Ruginoasa a dat o roaită prin pădurea din spatele casei, să adune o croznie de vreascuri, poate cu ştirea pădurarului, dar nu şi cu cea a lui Moş Martin, care deranjat in somn,  i-a aplicat o corecţie, în urma căreia  s-a ales cu o grozavă sperietură, câteva răni, şi mai multe zile de spitalizare. Întâlnirea ne protocolară din pădure, se putea încheia mult mai dramatic dacă ursoaica cu câţeluşa în spinare nu ar fi alunecat într-o prăpastie. Culai nu regretă aventura, dar este supărat că a fost atacat pe la spate.