miercuri, 16 mai 2012

Poveste simplă

Legea 1/2000, se foloseşte cu succes, în loc de hârtie igienică. Profesoara de română mai are încă vie în memorie, ziua, luna, anul şi ora când şi-a încrucişat mâinile cu primul-secretar al judeţului şi picioarele cu şeful postului de miliţie, după ce a fost înălţată la grad pentru meritul de a fi scos din rădăcină virgula, dintre subiect şi predicat şi a transformat teorema lui Pytagora în folclor, premiată pentru aceasta la Festivalul "Cântarea României". La poştă, diriginta, calificată la locul faptei, strănuută şi-şi şterge năsucul cu un cupon agricol. Mai la vale, o iapă rămasă de la CAP., priveşte uluită beţivul satului, care strânge şanţul la piept ca pe o sticlă cu palincă de Bihor. Auzind că se apropie examenul de capacitate, Ionel, mezinul popii, iese în spatele casei la iarbă verde, îşi aşterne o pătură şi chiar se pune cu burta pe carte. Măriuca, la cei 17 anişori ai săi, după ce a comis un băiat din flori, se crede în sfârşit, fată mare. Primăvara aruncă cu berze în lac, ţăranii privesc luna, până când ei înşişi încep să lumineze. Aşa a fost de când e lumea, lume - unii trag să moară, alţii trag să trăiască.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu