Scurte însemnări despre învăţământul primar din comuna Brăeşti, judeţul Buzău

Primele însemnări despre învăţământul de stat în satul Pinu le găsim în cartea reputatului profesor Ilie Mândricel  : "Izvoare din adâncuri" (ca deatfel şi pentru celelalte sate). Astfel, debutul învăţământului aici a avut loc în anul 1844, unde învăţător era un flăcău de 20 de ani,originar din comuna Bozioru, care avea pe atunci în subordine şi satul de care ne ocupăm, Agapie Tănase (n. 1822), fiu de birnic [1] . În anul 1858, întâlnim la şcoala din satul Pinu [2] , un alt învăţător cu numele de Ion Popescu,  fiul popii Dragomir din Râu din comuna mai sus amintită (conform listei de aspiranţi pentru învăţământul sătesc din 27 decembrie 1858 din Plaiul Pârscovului, care se găsea pe locul doi din listă, legalizat cu documentul nr.3884) absolvent a 3 clase primare. În acea vreme, satul avea în componenţa sa 99 de familii. În anul şcolar 1959/60, la Pinu frecventau şcoala 16 elevi, trei ani mai târziu numărul acestora ajungând la 27 de "şcoleri".
În anul 1864, găsim o însemnare potrivit căreia , şcoala a fost înfiinţată în anul 1859, dar cum s-a văzut mai devreme şcoala îşi deschiseseră porţile în urmă cu 15 ani. În anul consemnat mai sus mergeau la şcoală 30 de copii. Citându-l pe profesorul Basil Iorgulescu din al său, "Dicţionar ..." la Pinu în anul 1892 ştiau carte doar 12 oameni, dovadă infirmată după studiul meu, ce a avut ca bază de pornire doar anul 1865, când în comuna Brăeşti erau înscrişi 57 de şcolari şi admiţând că promovabilitatea era doar de 50-75 % rezultatul ne indică clar, că numai în acel an au promovat 20-25 de elevi. Până în 1860, fetele nu erau admise la şcoală.
Programul şcolar era de 2 ore dimineaţa de la ora 9 şi 2 ore după amiază de la ora 14, Duminica toţi şcolarii erau, obligatoriu prezenţi la biserică, iar ziua lor liberă era Joia.  La şcoală se învăţa scrisul, cititul, socotitul, desenul, miniatura, muzica, îndeosebi cântările bisericeşti, rar gramatica, în schimb se punea mare accent pe caligrafie, de aceea scrisul acelor vremi era deosebit de frumos. Scrierea se făcea pe tăbliţe cernite cu un condei de fier, cititul se baza în special pe memorarea cuvintelor şi pe exerciţii de silabisire.
Interesant, de reţinut că învăţătorul era doar un fel de asistent, procedeele de învăţare erau coordonate de şcolari mai mari. La început, pînă la utilizarea tăbliţelor în prima bancă se găsea o lădiţă cu nisip cernut unde cu un beţişor se făcea scrierea. Metodele coercitive nu erau prea ortodoxe, chiar dacă de cele mai multe ori, învăţătorii erau şi preoţi, nuieluşa de gutui şi cureaua de la pantaloni erau instrumentele de punere la punct a "nesupuşilor". În anul 1859, începe în şcolile româneşti, scrierea cu caractere latine. Şcoala în care a învăţat generaţia mea a fost construită în anul 1924, iar actuala clădire a şcolii a fost ridicată în anul 1964. Prin şcoala de la Pinu au trecut mulţi învăţători, dar curios, timp de 130 de ani niciunul nu a provenit de aici. Abia în 1980, un pinean a devenit titular, însă din păcate pentru foarte scurt timp.
În secolul al XVI--lea, au fost consemnaţi negustori din comuna Brăeşti, care făceau comerţ în Transilvania, la Brăşov (aceştia ştiau să socotească, deci aveau habar de şcoală). În anul 1842 conform adresei nr.114 din 1907 printre elevii premianţi, la examenul susţinut cu profesorul I. Costinescu îl găsim şi pe elevul Ilie Petrache din Brăeşti. Începutul învăţământului la Brăeşti a avut loc mai curând ca la Pinu, în anul 1838, pe vremea prof. Dionisie Romano, mai târziu episcop de Buzău, iar primul învăţător a fost "Popa" Constandin Neacşu, însurat de 21 de ani, încadrat aici în urma examenului din iulie 1839, cu nota 2 pe linie.. În anul 1842, la şcoala din Brăeşti, preda învăţătorul Ilie Petrache [3], cursurile începând pe 24 noiembrie şi erau înscrişi în catalog, 16 copii, provenind din cele 66 de familii, cât avea satul la acea dată.
Salariul învăţătorului era de 29 de lei, plus o zeciuială de 3 lei. Î n 1857, este îcadrat ca dascăl la şcoala din Brăeşti, un absolvent de seminar cu numele de Ilie Petrăcheanu, născut în anul 1827 ( personal am găsit pe o carte de cult aflată în Biserica din Brăeşti, mai multe însemnări ale acestuia, care era în acelaşi timp şi preot, un scris de o frumuseţe rară, atât în româneşte, cât şi în slavonă). Interesant e faptul că acesta, preda şi în satele "de sus" Goideşti şi Ivăneţu şi primea o leafă de 50 de lei, iar din 1 ianuarie 1858 majorându-se la 75 de lei.
Aprecierea inspectorilor şcolari, care au vizitat şcolile în acea perioadă, cu privire la calitatea învăţământului era "mediocru". Anul şcolar 1864/65, consemnează o scădere drastică a populaţiei şcolare - doar 12 elevi, frecventau şcoala.
La Goideşti, şcoala şi-a făcut debutul în anul 1842, cu 20 de elevi înscrişi, sub coordonarea învăţătorului Ioan Potecă, absolvent al şcolii normale (1838). În 1859 satele Goideşti şi Ivăneţu, nu aveau candidaţi pentru învăţători. Radu Ungureanu, fiu de birnic, însurat, originar din Goideşti, a stat la catedra  şcolii din Goideşti, începând cu anul 1844. În anul 1858, satele Goideşti şi Ivăneţu, aveau împreună, 133 de familii, iar şcolile din cele două sate aveau ca învăţător pe Ioan Gheorghe.

Note :
[1] Birnic : Persoană care era supusă la bir (DEX)
[2] Şcoala de la Pinu în perioada aceea funcţiona într-o Casă de Sfat, amplasată în Satualmare, pe terenul aflat între casa cetăţenilor Dumitru Lăzăroiu şi Dumnitru Manea.
[3] Ilie Petrache a fost tatăl lui Ilie Petrăcheanu, şi el preot la biserica din Brăeşti.