Omul a simţit nevoia de a se ruga Dvinităţii încă din vremea Vechiului Testament . Sfânta Scriptură ne dezvăluie faptul că primul om din istorie care formulează o rugăciune se petrece după mai bine de 3500 de ani de la Creaţie, iar acesta este Iacov (3412), cel ce era pregătit să fie sacrificat pe altarul lui Melchisedec de pe Muntele Moria, de tatăl său, Avraam. Întorcându-se de la Laban de la socrul său, împreună cu cele două soţii surori, Lia şi Rahila, este înştiinţat de cercetaşi că fratele lui Isav căruia ia cumpărat întâietatea, are de gând să-l ucidă. În asemenea împrejurare Iacov rosteşte : << Dumnezeul tatălui meu Avraam şi Dumnezeul tatălui meu Isaac, tu, cel ce mi-ai zis : întoarce-te în ţara ta de naştere, şi eu îţi voi face bine. Nu sunt vrednic de toate îndurările tale şi de toate binefacerile ce mi-ai arătat mie, robului tău, că numai cu toiagul meu am trecut deunăzi Iordanul acesta, iar acum am două tabere ; Izbăveşte-mă dar din mâna lui Isav, căci mă tem de el, ca nu cumva să vină şi să mă omoare pe mine şi pe aceste mame cu copiii. Căci tu ai zis : îţi voi face bine şi voi înmulţii neamul tău ca nisipul mării, cât nu se va putea număra din pricina mulţimii >>. (Facere : 32, 9-12) Scrierea Sfântă ne adevereşte că rugăciunea lui Iacov a fost auzită de Dumnezeu şi ia rezolvat cererea în mod favorabil, nu înainte însă de a-l supune unei încercări, din care Iacov a ieşit biruitor, iar din noaptea aceea Iacov s-a numit ISRAEL pentru că el s-a luptat cu Dumnezeu. Această puţină rugăciune este extrem de importantă, întrucât a schimbat istoria lumii, dând nume unui popor din care avea să se nască, Mântuitorul nostru, Iisus Hristos. Rugăciunea lui Iacov, prima din istoria omenirii, a fost o rugăciune personalizată, adresată în numele familiei sale, fiind o rugăciune de cerere, pentru că se temea "ca nu cumva să vină să mă omoare pe mine şi pe aceste mame cu copiii ... "
(Fragment din eseul în lucru, "Puterea rugăciunii )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu