Astăzi 9 Mai 2011, mi-am făcut un blog personal, în care îmi voi expune ideile în legătură cu politica, cultura şi literatura română. Vă invit să vizitaţi blogul meu şi să postaţi comentarii. Vă aştept cu mult interes.
Ioana, pe data de 30 Aprilie 2012, am făcut o scurtă călătorie la Bucureşti. Când am intrat pe uşa gării din Buzău, înaintea mea, era un bărbat şi o femeie. Din spate, l-am recunoscut pe prietenul nostru comun, Marin Ifrim. Eram prea departe ca să-l strig. Am iuţit puţin paşii şi când am fost la distanţa de la care puteam fi auzit, i-am zis pe nume. A întors capul şi a exclamat : Girel, Tania, uite-l pe Girel. A fost prima dată când am văzut-o pe Tania, în carne şi oase. Mergea la Nehoiu, unde spunea că va rămâne câteva zile, după care va trece pe la Braşov şi apoi va lua avionul spre Anglia. Cu două zile înainte îşi lansase noua ei carte de pezii: "Un sezon, cât o viaţă". Am primit cartea, chiar din mâna ei. Ulterior am aflat de la prietenii mei scriitori că a avut parte de critici serioase. Cei mai înverşunaţi fiind Emil Niculescu şi Gh. Postelnicu. Ei, ce zici ? Asta mai poate fi numită întâmplare? Nu draga mea, a fost un calcul din cer.
Va astept!
RăspundețiȘtergerehttp://ionela1961.blogspot.com/
RăspundețiȘtergereIoana, pe data de 30 Aprilie 2012, am făcut o scurtă călătorie la Bucureşti. Când am intrat pe uşa gării din Buzău, înaintea mea, era un bărbat şi o femeie. Din spate, l-am recunoscut pe prietenul nostru comun, Marin Ifrim. Eram prea departe ca să-l strig. Am iuţit puţin paşii şi când am fost la distanţa de la care puteam fi auzit, i-am zis pe nume. A întors capul şi a exclamat : Girel, Tania, uite-l pe Girel. A fost prima dată când am văzut-o pe Tania, în carne şi oase. Mergea la Nehoiu, unde spunea că va rămâne câteva zile, după care va trece pe la Braşov şi apoi va lua avionul spre Anglia. Cu două zile înainte îşi lansase noua ei carte de pezii: "Un sezon, cât o viaţă". Am primit cartea, chiar din mâna ei. Ulterior am aflat de la prietenii mei scriitori că a avut parte de critici serioase. Cei mai înverşunaţi fiind Emil Niculescu şi Gh. Postelnicu. Ei, ce zici ? Asta mai poate fi numită întâmplare? Nu draga mea, a fost un calcul din cer.
RăspundețiȘtergere