Registrul stării civile - Primăria Brăeşti/1878

                                                                      Act de moarte
                                                                      Maria Dumitru Barbu
                                                                               Nr.1

Din anul una mie opt sute şaptezeci şi opt luna Fevruarie ziua patru ora opt dimineaţa. Act de moarte al Marei Dumitru Barbu de rit ortodocsă ân vârstă septe zeci ani de profesiune liberă din această Comună, căsătorită şi văduvă moartă la ora două după amiaz la Casa sa din această comună. Martori au fost D-lui Dimian Palela din rit ortodox în vârstă patruzeci şi cinci ani de profesiune muncitor din această Comună vecin mortei şi D-lui Ion Şerban de rit ortodocs în vârstă patruzeci de ani de profesiune muncitor din această comună carii. au subscris împreună cu noi acest actu dupe ce li lam citit şi dupe ce am constatat noi înşine Pavel C.Cătănescu. Primarul Comunei Brăeşci şi Officer stări civile. Martori ne şciind scri sau subscris prin noui.
                                                                         Dimian Palela
                                                                  Ion Şerbănui (Martori)
                                                                               Primar
                                                                        P.C.Cătănescu

Registrul stării civile - Pentru Naşteri 1907

                                                           Ion Ion  Barbu
                                                           Act de Naştere
                                                                Nr. 28
Din anul una mie Nouă sute şapte luna Maiu din paisprezece, ora opt dimineaţa, act de naştere lui Ion de sexu bărbătescu de religie ortodoox născut în treisprezece Maiu curent, în casa Părinţilor săi din comuna Brăeşti fiul legitim al D-lui Ion Dimian Barbu în etate de ani 30 şi patru şi al D-nei Maria Ion de ani două zeci şi opt de religie ortodoxă de profesiune muncitori domiciliaţi în Comuna Brăeşti, cătunu Pinu dupe declaraţiunea dată de tatăl care nea înfăţişat copilul. Martori au fost D-lor Ion Coman Stănilă de ani Treizeci şi doi şi Neculai V Barbu, de ani 44 ambii de religie ortotoxă de Profesiune Muncitori, domiciliaţi în comuna Brăeşti, vecini care împreună cu noi şi cu declarantu le-am subscris acest act dupe ce li lam citit şi constatat dupe lege de noi Ion D Niţoiu Primarul Com. Brăeşti şi oficiar al stării civile. Declarantul şi Martorii ne ştiind carte sau subscris prin noi -
                                                           Ion Dimin Barbu - Declarantul
                                                           Ion Coman Stănilă
                                                           Neculai V Barbu  (Martori)
                                                           Primar I D Niţoiu
                                                           Secretar G.Brăeşteanu

                                                        Republica Socialistă România

                                                  Brevet

                                                     Consiliul de Stat

                                       prin Decretul nr 1168/25 XII 1968

                                                             conferă

                                               Ordinul Gloria Maternă

                                                        clasa a III-a

                                                tovarăşei  IOANA I BARBU

                                din comuna Brăeşti, satul Pinu, judeţul Buzău

                                             ...............................................

                              pentru meritul de a fi născut şi crescut 7 copii

                                                                                                Preşedintele

                                                                                            Consiliului de Stat

                                                                                                 N. Ceauşescu

HOTĂRÂREA DE CONDAMNARE LA MOARTE A LUI IISUS HRISTOS

Eu, Pilat din Pont, stăpânitor pe Împărăţia Romanilor, Divanul cel Mare al Împărăţiei mele, judec şi hotărăsc şi osândesc la cruce pe Iisus, ce se cheamă de norod Cristos Nazarineanul, om răzvrătit împotriva legii lui Moisii şi al Marelui Încuviinţat Împărat al Romanilor, Tiberie(u) Cezarul, numindu-se pe sine, fiul lui Dumnezeu şi împărat al lui Israil, ameninţând stricarea Ierusalimului, şi sfintei Biserici, nevrând să ştie de frica Cezarului, având încă îndrăzneala de a intra cu mulţime de norod, în oraşul Ierusalim şi în Sfânta Biserică, ca un Împărat biruitor cu ramuri de finic. De aceea orânduim pe primul nostru sutaş Comit comilie să-l treacă pe el în public prin oraşul Ierusalim, legat, biciuit şi îmbrăcat în porfiră, încununat cu cunună de spini,  ducându-şi însuşi crucea sa pe umeri, ca să fie pildă tuturor răzvrătiţilor. Către aceasta poruncim să-l  treacă împreună cu doi tâlhari ucigaşi şi să-l scoată pe poarta ce se cheamă Antonia, şi să-l ducă prin public la muntele făcătorilor de rele "Golgota" numit, şi acolo să-l răstignească pe Cruce, pironit cu piroane de fier după obiceiul osândiţilor, în obşteasca privirea tuturor, şi poruncim ca nimeni, ori din ce treaptă va fi, sau numire, să nu îndrăznească a opri această hotărâre de mine dată, povăţuită şi săvârşită cu toată buna cuviinţă spre osânda abaterii acestui Evreu, fiind pe temeiul legiunilor şi a pravilelor Împărăţiei Romanilor. Către aceasta comitele va pune deasupra crucii scrisoarea aceasta a vinovăţiei, în latineşte, greceşte şi evreieşte, adică, "Iisus Nazarineanul, Împăratul Iudeilor", în anul de la zidirea lumii 4147 Martie 23.

Tot despre Barbu

Şi neamul meu din care cu cinste mă trag, asemenea întregului neam românesc a plătit tribut de sânge pentru reîntregirea neamului şi a dreptei credinţe strămoşeşti. Bunicul patern s-a săvârşit din viaţă, în Primul Război Mondial. Nu ştiam mare lucru despre el. Tatăl meu împreună cu bunica a înălţat, pe proprietatea personală o cruce de piatră în anul 1924. Pe una din părţile laterale ale crucii este dăltuită o dată: "4 Martie 1917". Multă vreme am crezut că aceasta este data morţii sale. În anul 2011, am adresat o scrisoare, Unităţii Militare din Piteşti, unde este stocată arhiva militară cerând amănunte. După o lungă perioadă de timp, mi s-a răspuns că nu mi se pot oferi date în plus deoarece, nu se poate face indentificarea. În luna februarie a anului 2013, am găsit în Registrul de morţi al stării civile din Primăria Brăeşti, un act, pe care îl voi publica pentru prima oară. Mulţumesc şi cu acest prilej, doamnei secretar, Ecaterina Simion, pentru bunăvoinţă şi amabilitate.


REGISTRUL STĂRII CIVILE PENTRU MORŢI

1918
Septembrie 7

Barbu Ion

Sold.
Coting. 1896

Reg. 48 Infanterie

creştin-ortodox

                                                                          Nr. 47
                                                                   Proces-Verbal
Din anul una mie nouă sute optsprezece, luna Septembrie ziua şapte la ora trei după amiază. Pe temeiul adresei cu Nr. 4957 din 18/31 August c. primită din partea cercului de recrutare Buzău şi înregistrată aici sub Nr. 268/18 şi conform dispoziţiilor codului civil , noi Ion Gh. Croitoru Primar şi ofiţer al stării civile al comunei Brăeşti, jud. Buzău, am dispus transcrierea actului următor:
                                                                        Nr. 776
Act de moarte. Din anul una mie nouă sute şapte sprezece, luna Martie, ziua două zeci şi şase orele patru sprezece şi jumătate în ziua de două zeci şi una ale prezentei luni, de la orele cinci sprezece, a încetat din viaţă în Spitalul "Temporar Podu Iloae" soldatul Barbu Ion în vârstă de 43 de ani, de profesie muncitor, născut în comuna Brăeşti judeţul Buzău, domiciliat în comuna Brăeşti, judeţul Buzău (fiu), căsătorit cu --- fiul D-lui Damian de profesie ..... şi al Rada de profesie ... ambii domiciliaţi în comuna .... Moartea a fost verificată de Dl. Dr. G. Petrescu Medic Maior şeful spitalelor temporare locale. Această declaraţiune ne-a fost făcută de următorii martori: Ion Toma de ani 56 de profesie muncitor şi Dl. Costache Ioniţă de ani 50 de profesiune muncitor, ambii domiciliaţi în Comuna Podu- Iloae, judeţul Iaşii, care după ce le-am citit acest act l-am subscris prin punerea de deget neştiind carte, împreună cu Noi Ion Alexe, Ajutor de primar şi ofiţer al stării  civile al comunei Podu- Iloae, judeţul Iaşii.                
                                                                           Martori:
                                                                           Ion Toma
                                                                       Costache Ioniţă
ofiţer al stării civile (ss) Ion Alexe
Notar (ss) D. Cassian
Dat conform registrului
Primar, (ss) Ion Alexe
Notar (ss) indescifrabil
Primăria Comunei Brăeşti, jud. Buzău
Oficiul stării civile
Prezentul estract sa transmis întocmai după cel primit spre transcriere cu adresa de mai sus.
Ofiţer al stării civile 
(ss) Ion Croitoru

Parohia B răeşti-Pinu

(Scurtă istorie)

Parohia Brăeşti-Pinu a luat fiinţă în anul 1985  la iniţiativa preotului Ion Simion. Parohia se găseşte în partea de nord a judeţului Buzău la o distanţă de 56 de km. faţă de municipiul Buzău. Accesul auto se face pe D.N. 10 până în localitateaMăgura, apoi pe D.J. 203L. Parohia este formată din ... familii cu ... credincioşi ortodocşi şi are3 biserici: Brăeşti, Pinu, Ruginoasa. Dintre personalităţile culturale născute pe cuprinsul parohiei amintim pe: Gina Zaharia, scriitoare, Ion Nica, poet şi G. Barbu, autor de cărţi. Pe monumentul eroilor  înălţat la biserica din Brăeşti, sunt înscrişi 147 de eroi. Parohia a redobândit în urma legilor fondului funciar, suprafaţa de5 ha. teren, situat în satul Pinu. Singurul târg tradiţional anual se mai păstrează doar în satul Pinu, pe data de 8 septembrie. Biserica din Brăeeşti construită din lemn în formă de navă, având hramurile "Sfânta Parascheva" şi "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" este atestată documentar în anul 1849 construită de"locuitori(i) brăeşteni". Repictarea lăcaşului de cult, în stil bizantin s-a făcut în anul... de către preotul-pictor Gheorghe Braşoveanu. Biserica a fost sfinţită de un sobor de preoţi în frunte cu Î.P.S. Epifanie Norocel. Nu deţine obiecte de patrimoniu. Pisania are următorul text: ""Cu ajutorul lui Dumnezeu sau ridicat această Biserică în zilele Domnului Gheorghe Bibescu cu blagoslovena episcopul Kesarie cu ajutorul dumnealor locuitori brăeşteni s-au ridicat nou temelie grăitu-a D. locuitori satului şi sau săvârţitu de tot în leat 1849 iunie 21" Cele mai importante lucrări realizate ulterior sfinţirii bisericii sunt: înălţarea monumentului din marmoră neagră şi albă, în cinstea eroilor din parohie, schimbarea acoperişului: în trecut cu ţiglă, actualmente cu tablă zincată, Casa praznicală şi împrejmuirea bisericii cu un frumos zid depiatră. Biserica din satul Pinu construită din bârne groase de brad, pe o temelie de piatră de râu în formă de cruce, în anul 1872, cu cheltuiala sătenilor, având hramul: "Naşterea Maicii Domnului". Pictura este veche, realizată în stil bizantin de pictori necunoscuţi. Nu s-au găsit date care să vorbească despre anul târnosirii. Nu are obiecte de patrimoniu, nici pisanie, sau alte înscrisuri. Lucrările cele mai importante realizate aici în ultimii ani sunt: îmbrăcarea exterioară cu cherestea, înlocuirea acoperişului, până la tavan, în vara anului 2005, Casa Praznicală construită în anul 2009. Biserica din cătunul Ruginoasa este din lemn, atestată din anul 1758 de către "jupân Năstase cu fratele său Denciu", în formă de corabie, cu hramul "Sfântul Vasile cel Mare". Pictura în tehnica ulei este executată pe icoane de tablă de mari dimensiuni în anul 1916, de autori necunoscuţi. Biserica este monument istoric, catalogată în Lista Monumentelor Istorice sub codul: "Bz - III - m -12471.1". Nu este cunoscută data sfinţirii. Fără obiecte de patrimoniu. Cea mai de seamă lucrare este restaurarea acoperişului din şindrilă în anul 2011 cu cheltuiala credinciosului Gheorghe Dedu, din Goideşti. Preotul paroh, Ion Simion este născut la data de 12 Aprilie 1959, în comuna Brăeşti, judeţul Buzău, cu studii de seminar şi facultate teologică, căsătorit, un copil -, Alexandru Simion. A fost hirotonit diacon la 2 Februarie 1984 şi preot la 9 Februarie 1984, numit preot în Februarie 1984. De-a lungul timpului a fost distins de către chiriarhul locului cu ranguri bisericeşti onorifice: "stravofor" "iconom sachelar". În prezent este consilier în Consiliul local Brăeşti, şi membru al Adunării Eparhiale. Parohia nu are alţi angajaţi.

Continuare ... Semnificaţia numelui Barbu

Având în vedere că unii cercetători consideră că numele Barbu, are ca rădăcină subst. barbă unele derivate sunt concludente: Barbă, Barbă-n deal, Barbă-geamănă, Barbă-roşie, Barbă-rasă, Bărboşii etc.,dar atenţie sunt porecle româneşti, fără nicio legătură cu Barbul (!). Deosebit de interesant în acest context al supranumelor este vechiul nume românesc Bărbat, (de la bărbat în sensul de viteaz sau harnic), considerat a fi o creaţie românească din secolul XI. Bărbat era numele unui valah din Serbia, iar la 1279 apare în documentele vremii un voevod român cu acest nume (frate cu Litovoi şi conducător al unei formaţii statale din nordul Olteniei între 1273-1290); în toponimie apar, Bărbăteni, Bărbăteşti ( locuitorii satului gorjan păstrează şi astăzi prin tradiţie, amintirea descendenţei din neamul unui viteaz Bărbat) sau Râu Bărbat, nume românesc are surprizătoare corespondente în toate regiunile romanice. În Italia, Barbato (de aici şi numele de Bărbat al celor 2 state din Dalmaţia). În comuna Tisău, din judeţul Buzău un sat se cheamă Bărbunceşti, nume ce se trage se pare de la întemeietorul localităţii care îl chema, probabil, Barbu. În Franţa Barbat (vechi, supranume păstrat în toponimele Barbazan (comună în Hante Garone, departamentul din S-V), şi Barbazange "domeniul lui Barbat". În Spania, Barbato şi hidrionimul Rio Barbato (râu de coastă în N. Spaniei, care se varsă în Atlantic, corespondent perfect a lui Râu Bărbat din Haţeg (în M-ţii Retezat,  comuna Pui - satul Râu Bărbat). Cu siguranţă că toate aceste forme romanice continuă un vechi cognomen roman, Barbatus (încă din anul 449 î.e.n.) E vorba de un consul Marcus Horaţiu Barbatus, nume întâlnit şi în inscripţiile romane din Dacia. L-am amintit aici pe românescul Bărbat, întrucât chiar latinescul Barbatus este un derivat de la barbă (vechii romani purtau barbă, fiind de multe ori numiţi, bărbaţi; se pare că bărbierii au venit la Roma din Sicilia în jurul anului 300 î.e.n. dar obiceiul de a rade barba s-a răspândit încet ( primul roman care se bărbierea zilnic ar fi fost Scipio Acmilianus, fratele învingătorului Hanibal. Dintre românii care au purtat acest nume, Barbu, cel mai vechi, este atestat  la 1732, un anume Bengescu, Barbul, pitar, ginerele ctitorului bisericii Sf. Ilie din Bălceşti, jud. Gorj. La anul 1755 întâlnim în documentele vremii numele unui zugrav bisericesc Bucure Barbu, care a repictat biserica din Cândeşti, jud. Buzău - ctitorie a lui Matei Basarab (1650-1651). În satele de pe Valea Pârscovului, din judeţul Buzău, prima atestare documentară a numelui Barbu, este din anul 1650, pe un hrisov, emis de voevodul Matei Basarab, ân cetatea de scaun, Târgovişte, privind întărirea unei moşii. Aici apare ca martor, "jupan Barbul, stolnicul" . În anul 1653, ianuarie 9, un document îl menţionează pe "un Toma şi fratele său Barbu",  martori într-un proces conflictual de proprietăţi, din Pârscov. "Popa Barbul duhovnecul" este martor într-o diată, pentru Episcopia Buzăului (episcop Metodie), în anul 1744. Într-un tabel cu cordunaşii din com. Bozioru, care asigurau paza potecilor din nordul Buzăului, îl întânim pe Stanciul Barbu. Şi pe o foaie de zestre, scrisă în satul Scăieni (cel mai vechi, din acest spaţiu românesc), din comuna Bozioru (Buzăul cel Mic), îşi pune degetul ca martor un anume "Ion sin Barbu". Cea mai veche atestare a numelui Barbu, în comuna Brăeşti, este cea din anul 1850 (act de costatare a naşterii străbunicului meu: Damian Barbu. Numele de Barbu este utilizat şi ca nume de familie, şi ca nume de botez. În România, Barbu a fost folosit şi ca pseudonim literar - Ion Barbu (Dan Barbilian), matematician şi poet. Este întâlnit şi ca nume a unei mănăstiri, "Barbu", în judeţul Buzău, iar în staţiunea Predeal o vilă este cunoscută sub acest nume.
(Va urma)

SEMNIFICAŢIA NUMELUI  BARBU

Srtrăvechi nume de tradiţie românească, frecvent şi răspândit în toate regiunile ţării, Barbu a stat în atenţia specialiştilor noştri încă din secolul al IX- lea.  Ocupându-se pe larg de acest nume, B.P.Haşdeu propune şi primele soluţii etimologice pentru Barbu, pe care îl considera, fie o creaţie românescă pe bază de subst. barba, fie o moştenire din onomastica latină şi anume din Balbus. Cu toate că romanii foloseau într-adevăr un cognomen Balbus şi numeroase derivate de la acesta (Balbillus, Balbi-Ilianos, Balbiliana, Balbinus, Balbina), motive de ordin istorico-cultural, fac imposibilă continuitatea numelui latinesc la romani.  A fost însă acceptată derivarea din barbă, invocată şi azi, cu unele rezerve. Ideea originii latine a lui Barbu a fost preluată de lingvistul I.A.Candrea (n. 7-XI.1872 -m. în 1950 la Paris, evreu, filolog, folclorist), care pornind de la observaţia lui Haşdeu ca persoanele numite Barbu îşi sărbătoresc ziua onomastică la sf. Varvara (4 decembrie), propune ca etimon numele pers. fem. lat., Barbara; între acesta şi forma românească trebuie propuse, susţine Candrea, fazele intermediare succesive "Barbara"," Bar-bara" ( "o " precedat de "b" sau "p" devine "a", ca în "batez - botez", "patirniche - potirniche") "Barbura", "Barbur", (în această fază, femininul devine masculin), Barbul ( prin disimularea celor doi "r" din forma anterioară), singura formă atestată atunci fiind Barbur ( într-o baladă populară bulgărească). Deşi etimologia lingvistului român nu a fost contestată unor vechi nume române, în principiu, din motive de ordin religios. S-a trecut însă prea repede cu vederea peste câteva elemente esenţiale pentru onomastica noastră veche. Este binecunoscut faptul că originile creştinismului la romani trebuiesc căutate în perioada stăpânirii romane în Dacia; organizaţii religioase creştine au existat în acest sens la autori ca Tertulian, Origene sau chiar cele câteva înscripţii creştine din centrul Transilvaniei, iar după părăsirea Daciei de către romani (ceea ce n-a însemnat însă şi ruperea contactului cu latinitatea), regiunile din nordul Dunării ofereau cu siguranţă creştinilor cel puţin garanţia libertăţii cultului. O serie de termeni bisericeşti ca Dumnezeu, cruce, păgân etc. sunt dovezi clare că o bună perioadă de timp, cultul se oficia în latină, limba din care au pătruns la noi şi o serie de nume personale, răspândite, deja populare şi frecvente, datorită cultului martirilor şi sfinţilor, să nu fi dăinuit după impunerea ritului bisericesc slavon şi de ce nu, chiar până în zilele noastre. Se pare că din această categorie, într-adevăr nu prea bogată, face parte şi Barbu.
La romani cognomenul Barbarus este atestat încă din epoca lui Augustin ( după cum reiese din izvoarele latine, numele era purtat chiar de consuli - în ani 71, 99, 157 etc.) Nu apare însă Barbara, femininul Barbara, al cărei vechi cult este răspândit în toată Europa. Din punct de vedere onomastico-religios există deci posibilitatea continuităţii latine, Barbarus, Barbara. Rămâne de probat şi continuitatea lingvistică, adică existenţa reală a unor forme care să se încadreze în evoluţia normală a cuvintelor de origine latină. Şi într-adevăr, cercetarea antroponimicii noastre documentare şi chiar contemporane, scoate în evidenţă existenţa acestor forme vechi, mărturii sigure ale unor perioade trecute de evoluţie a limbii (deosebit de utilă s-a dovedit a fi toponimia, care are capacitatea de a păstra, uneori nealterate forme arhaice dispărute de mult din limbă sau antroponimie). Barbar apare ca nume personal într-un pomelnic nedatat din oraşul Deva (inscripţia pe lemn) şi poate fi dedus din toponimul Berbereşti, numele unui fost sat de moşneni din Oltenia, actul din 1551 în care este atestat toponimul este făcută o menţiune deosebit de interesantă în ceea ce priveşte identitatea dintre Barbar şi Barbul: originalul după care s-a făcut traducerea documentului se află la doi moşneni din Berbereşti la "un Ion... şi un Barbul", ultimul fiind după cum reiese din calitatea lui de descendent al lui Barbar, de la care şi -a luat satul, numele). Barbar este atestat prin derivatul Barborica, actualmente nume de familie. Forma Barbur, pe care şi-a sprijinit teoria I.A.Candrea , apare în toponimul Barbureana. Şi în sfârşit, Barbul, forma cea mai frecventă şi cea mai veche în documentele noastre (dovada că în momentul apariţiei primelor noastre acte, evoluţia numelui se încheiase de  mult timp), apare încă din anul 1389, când un jupân cu acest nume făcea parte din sfatul domnesc (până la 1500, în Ţara Românească au mai fost atestaţi: Barbu, paharnic, în sfatul domnesc - 1431 şi 1436 Barbul, cu proprietăţi în judeţul Gorj - 1492 şi 1493 şi- cunoscutul Barbul ban "craiovesc" - între anii 1494-1500). Pentru feminin apare numele Barbura (într-un pomelnic din 1794 al bisericii din Drăgăşani, scris de Dionisie Ecleziarhul şi chiar astăzi, ca nume la caraşoveni, a căror antroponime au un pronunţat caracter tradişional (şi Barba, în documente din anii 1578 şi 1585 ( fiica lui Barbul, vornic). Deosebit de interesante sunt şi formele atestate de sârbi, croaţi şi bulgari. Existenţa tuturor acestor forme amintite constituie un serios argument în favoarea originii latine a lui Barbul; mai mult chiar, se poate presupune ca etimon, Barbarus, nume de martiri înscrişi în onomasticonul creştin al căror cult a fost probabil părăsit odată cu introducerea ritului grecesc. Celebrarea martirei Barbara este o dovadă clară a faptului că în conştiinţa populară, Barbara, Varvara, Barbur, Barbă şi Barbul erau considerate ca făcând parte din această familie. Un ultim argument în sprijinul originii latine este existenţa sărbătorii populare Barbara (4 decembrie)  (Sfînta Varvara, 284-305 pe vremea împăratului Maximilian, ucisă de tatăl său cu sabia, acesta fiind lovit de un trăsnet  după ce săvârşise crima). A îmbărbura, vechi obicei românesc, înseamnă a face semnul crucii pe fruntea, pe bărbia şi pe obrajii copiilor cu sucul roşu rezultat din căline, fructul cătinei, în ziua sărbătorii pentru ca copiii să nu să se îmbolnăvească de vărsat (bubat). Deosebit de importante în probarea vechimii şi răspândirii unui nume sunt numărul şi frecvenţa derivatelor sale  mare. Tema, Barb, în combinaţie cu un număr de peste 20 de sufixe este una din cele mai productive în onomastica noastră. Iată de exemplu o parte dintre aceste derivate: Barban, Barbau, Barbel, Barbui, Bărbulescu, Bărbica, Bărbior etc. Uneori greu de deosebit de formele care aparţin temei Barb - în antroponimia noastră apoi şi nume care au la bază substantivul rom. barba. Singurul criteriu eficient de separare a acestora este distingerea (nu totdeauna posibilă) a valorii de nume de botez sau de porecla pentru fiecare caz în parte. Raţiunea acestui deziderat este lesne de înţeles: în special în secolelele trecute, numele de botez ( actualele prenume) formau o categorie relativ limitată de către biserică şi tradiţie şi din care, în principiu, erau excluse poreclele. Dacă o poreclă Barbă, moştenită sau căpătată în cursul vieţii, este un lucru normal, un nume Barbă dată unui copil prin botez, pare cu totul anormal.
(Va urma)

Casa de Cultură a Sindicatelor Buzău, împreună cu Asociaţia Culturală "Renaşterea Buzoiană", Fundaţia Academică "V.Voiculescu" şi Biblioteca Judeţeană "V.Voiculescu organizează ce-a de-a XIV-a ediţia a Concursului de creaţie Literară pentru Elevi , "Constantin Petcu". Sunt admişi elevii care nu au un volum propriu publicat, din ciclul primar, ginazial şi liceal de pe raza judeţului Buzău. Cei interesaţi pot trimite, în cel puţin două exemplare: poezie, eseu, proză, maxim cinci pagini până pe data de 18 aprilie 2013, pe adresa: Casa de Cultură a Sindicatelor Buzău , Str. N.Bălcescu nr.38, C.P. 120271, având pe plic menţiunea: "Pentru concurs" Este necesat un CV. şi o adresă de contact pentru ca cei premiaţi să fie anunţaţi din timp
Premierea va avea loc pe data de 18 mai, 2013, la ora 10, în biblioteca Casei de Cultură. Juriul v-a fi format din membrii US.