Voi să iubiţi vă este lene,
Pentru-un surâs pretindeţi primă.
Versul meu vă dă migrene,
Când rumegaţi, parşivi, câte o rimă.
Vă stau în gât ca un os de peşte
Nu puteţi de mine respira,
Să vă-ngrăşaţi nu vă prieşte
Vă doare-n munţi de poezia mea.
Doar scrisul meu vă bagă-n ceaţă
Şi pixul meu vă scoate din ţâţâni,
Scriitori lichizi, cu minte creaţă,
Spoiţi cu piele de români.
.............................................
Fac pentru voi o plecăciune -,
Un gest umil, de om sărac
Şi rostesc o rugăciune:
"Iartă-i Doamne, că nu ştiu ce fac!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu