Succesul meritat, al noului primar ales al comunei Brăeşti, face furori în rândurile tot mai subţiri ale baricadei adverse. Acum se încearcă prin diferite tertipuri ieftine să se găsească ţapi ispăşitori pentru debarcarea vechii conduceri a comunei. Pe blog am postat a doua zi după alegeri în euforia rezultatului un articol în care spuneam exagerând nepermis de mult că meritul în dislocarea "clanului Dragoe", aparţine în mare parte părintelui Ion Simion.În acest sens vin cu noi precizări : Părintele nu a fost implicat politic în acest demers înfluenţând decizia electoratului, nu a ţinut în biserică vreun discurs care să determine schimbarea, (sunt un iubitor al bisericii şi nu am lipsit de la nicio slujbă în această perioadă, deci vorbesc în cunoştinţă de cauză). Însă, am socotit atunci, că părintele a avut o oarecare pondere indirectă, câştigată în excursia organizată de primarul ales. Ştiam de la început efectul - părintele chiar ezita să meargă , mi-a cerut părerea şi l-am sfătuit să îşi însoţească credincioşii la mănăstirle propuse spre vizitare, lucru care s-a şi întâmplat. Aceasta nu a făcut decât bine enoriaşilor, care au fost altfel primiţi la lăcaşurile sfinte avându-l în frunte pe păstorul lor duhovnicesc. În urma acestui demers mulţi alegători şi-au schimbat opţiunea de vot, dar repet, doar de dragul schimbării şi al dragostei faţă de Adi Perţea. Nu înţeleg de ce perdanţii acum îşi mai ridică poalele-n vânt. Orice început are şi un sfârşit. Personal lupt cu acest Dragoe de două decenii. A venit şi momentul când mă pot şi eu bucura că am scos un primar cu votul meu. Am acest drept de a mă bucura, nimeni nu mi-l poate lua. Sunt voci care au început să cârcotească că noua conducere ce urmează să se cristalizeze nu ar fi în stare să conducă comuna .Le spun răspicat, nu este adevărat, nimeni nu s-a născut învăţat. Contez pe forţa lor tinerească, pe voinţa care şi-au afişat-o şi pe încrederea că Dumnezeu le va da inspiraţia de a fi la înălţimea aşteptărilor. Schimbarea era inevitabilă, lumea se săturaseră până în gât de ignoranţă şi de infatuare.
Timpul lamentaţiilor a expirat. După joc şi voie bună - mă refer la "victorioşi"- a sosit vremea să se suflece mânecile şi să se apuce de treabă. Este mult de lucru. După zilele de doliu ale celor care au pierdut, urmează o perioadă de reflecţie şi un sincer ADIO. Revin asupra celor scrise anterior :meritul este al celor peste 800 de alegători în frunte cu cei care au iniţiat această schimbare, de care era nevoie. "Daţi Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu, cele ce sunt ale lui Dumnezeu", lui Adi Perţea încredere, părintelui Simion ascultare, pace şi multă iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu